Talking to Jack (IV)

Episodul III...

...So…. I went google-ing “how to pick women”…. :D

Me: Witt. And you found the magic formula?

Jack: Of course I did. Partially… I’d had to buy like 15 books to have it completely, but I’ve got the basic overview. And one ugly picture that was…. Guys, having (so they say) major success to girls/women, were teaching some very basic and clear principles on how to actually get women… And they were perfectly literate and smart and rational. I’ve read a lot... from how to dress, how to act, what to think, what to say, when to go in the clubs, how to read the floor, body language (quite scientific I’d say), etc It was quite a well structured reading I’ve done. I was actually quite excited about it… I said … well I can do that. It’s easy. You go in bars, study things, pick a chick, say and act stupid, get rejected, get used to it, one day you get a phone number, next day you get a phone number from a very cool girl, and the day after that one you get HER. Plan made, ready for the challenge. Then I found something different… how to keep a woman once you actually got her into dating you…. very interesting reading… I’ve seen there many of the things the smart (I’d like to call them more adapted thou, it helps a little my self-esteem) people around me tried to teach me for so long… like give her space, toy with her, go strong today, next 2 days almost do not call, let her fall for you, “give her the gift of missing you”…. And there I stopped with a confused dumb face, blinking fast and thinking: That is a $hit load of imbecility, I truly doubt that any person that ever loved and missed somebody can say that missing could ever transform into a gift. Neither the process, nor its ending. Missing somebody is the most horrible torture in a relationship, is over jealousy and betrayal in my humble opinion.

Me: Maybe. So where does that leave you?

Jack: It leaves me having to choose between loving stupidly and with very painful results or treat women like pets that you drill/tame, like some feelingless moron suggested. That leaves me in the position of NOT having any resolution to my problem. I’m an intelligent human being so I presume that I will strive to do what the moron “taught” me cause I can easily see that my way is quite close to the highway, if you follow my point…. Mom said, ok you are socially handicapped, but I’m sure there MUST be out there another socially handicapped like you that would fill your life and soul…

But, that idea is similar to the one related to this writing… I said I wanted to do my own blog and mom said don’t do it… it lacks style… She’s right… But what she fails to see thou is that I started to lack style too. The world is not how she pictured it to be… or maybe it is, but I’m simply to shallow and inpatient to wait to see if she is right. She is very seldom wrong… but then again…

I guess the logical solution would be a mid-way, if there is such thing in this field…. I told E. and I keep telling her… life is black/white… it has no shades of gray… You can not compromise in the important moments/matters. I think life is simple and straightforward, but in what concerns women… I don’t know what to think… Or I know but I don’t like the sacrifice and pain that I see by keeping this road.

“I have come to the crossroads in my life. I always knew what the right path was. Without exception I knew. But I never took it. You know why? It was too DAMN HARD.”

Me: You make yourself look like a martyr on the altar of true love, the last of the Mohicans, the only one that appreciates the purity of love.

Jack: Well I do that. I do make my self look like I’m the last of my kind… It helps the artistic side of this interview and it also goes in my family… this need for theatrical show off. But the idea behind all this drama stands.

Me: More precisely…

Jack: …. I saw “A good year” today. I enjoyed the love story… simple and wonderful … like in fairytales… so nothing to do with reality... but… at some point in time… that love relationship had in it something simple and kind and … real. I felt it real. I want from the bottom of my heart to believe that love is simple, that society and everything that comes with it, will allow me at some point to find a girl that I won’t have to play games to get her and especially I won’t have to play more games to keep her. I’m tired of this game already and I haven’t even started to play it…

Me: If I’m allowed an observation… you are in deep $hit!

In cursul saptamanii, episodul V si ultimul din conversatia lui Jack. E posibil sa existe un follow up, pentru ca din cate am vazut, v-a placut.
Multi m-au intrebat cine e Jack, de unde e, ce face, ce adresa de YM are. Jack prefera deocamdata sa ramana anonim, iar cand va dori sa ii public detaliile personale, o voi face. Pana atunci, ganditi-va ca Jack poate fi oricine dintre voi.

Furnici de trafic

Spuneam ieri intr-un post pe blogul lui zoso ca as putea sa impart bleago-sfera in doua.

Pe de o parte, sunt blogurile de trafic. Pe care gasesti "stiri" despre Mihai Traistariu, fetele de la blondy, trafic, youtubeuri si melodii. Le consider bloguri slabe calitativ, pe care intru din cand in cand. Un fel de Libertatea, Click, Atac, Can Can. Vizitatorii zilnici sunt persoanele cu o cultura indoielnica, la fel cum cititorii fideli ai can-can-ului sunt tzatzele care's curioase ce a mai facut zana Andreea si povestile de dragoste. Posesorii, dupa cum am vazut aici, se plang ca nu au content original, dar nu fac nici un efort sa aduca, pentru ca e comod sa culegi de pe alte 15 siteuri stiri interesante si sa faci un fel de revista tampeniilor de pe net. Sau cum spunea cineva - "...sunt exact ca mallurile. “Colorate”, un pic chicioase, cu texte “fast-food” pe care le digeri usor si te ingrasa repede, cu produse cu etichete “de firma”, dar in realitate copi ale originalelor, cu marfa proasta adusa din angroul YouTube si prezentata drept made in Paris-Milano-Londra-NewYork, cu povesti lacrimogene sau previzibile precum filmele americane rulate la multiplexurile de la ultimul etaj. Nici clientela nu se deosebeste prea mult de cea malloasa: fanfaroni, chirite si gogomani."

Partea a doua ar fi blogurile de continut. Ale unor oameni care chiar au ceva de spus, si ce e mai important, stiu sa spuna, unde mai gasesti si copy/paste din cand in cand, dar in general, contin articole originale, izvorate din putul gandirii. Au de obicei un trafic mai redus, dar cei care le viziteaza sunt capabili sa dea un raspuns coerent si sa lege 2 fraze. Le-as asemana cu Gandul, Jurnalul National, EVZ, Cotidianul. Se adreseaza unui alt tip de public, sunt de obicei targeted pe o nisa de piata, si sunt, dupa parerea mea, un tip de blog care va supravietui mult timp tocmai datorita calitatii postarilor si calitatii vizitatorilor.

Bun, si care-i problema ? Probleme sunt de fapt doua : prima, ca uneori cei din prima categorie au proasta impresie ca sunt mai mult decat culegatori de stiri si ca sunt de fapt oameni inteligenti si formatori de opinie. Usor de inteles ca atunci cand deschid gura (in scopuri non-sexuale), scot numai tampenii.

A doua problema ar fi cand intre cele 2 categorii izbucnesc conflicte, adica trafic-ant-ii (sau furnicile de trafic) incep sa ii injure pe unul, altul. Adica Zoso de Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dragos Dehelean, sau Sebica de Darius, ca sa dau numai exemplele cele mai recente. Si atunci vedem cat de jenante sunt personajele gen Sebica. Va rog, daca va uitati la filmuletul in cauza, dati-mi si mie un motiv sa rad.

[Later Edit - am vazut acum un comment, apropo de cat de fascinanta e masa; dap, am ras :D]

In astfel de conflicte, personajele de categoria intai sunt cele care se fac de kkt. Pentru ca atunci cand trebuie sa posteze parerile/creatiile lor, isi dovedesc lipsa de inspiratie, incultura, si complexele de totala inferioritate (vezi si problema 1).

Pentru cei care o sa imi zica, in mod obisnuit, ca de fapt crap de invidie, le recomand ultimul paragraf de aici.

Probabil ca, incet incet, fiecare blog isi va sedimenta publicul, si contentul original va conta mai mult decat un mass-copy/paste. Si pentru ca acum ceva timp va promisesem bloguri pe care le citesc si care au content original, puteti arunca o privire si la JEG, Andaa, PeculiarMe, si in ultimul timp Mary si (proaspat revenit printre noi) Abjectu


In incheiere, o discutie de acum cateva zile cu un prieten proaspat ajuns in Bleago-sfera, necenzurata. Poate ii raspundeti voi la intrebarile de la sfarsit.

Costi: http://adrian.filozofie.ro/2007/06/25/blogoree-romanian-tour-la-iasi/
Costi: care e visurat de aici mah ?
Eu: cel mai urat de pe acolo ma
Costi: ala din dreapta?
Eu: nu apare acolo
Eu: http://www.arhi.tv/
Eu: ultimul filmulet de pe pagina e cu el
Eu: poti sa te si uiti la filmulet da' nu e nik amuzant
Costi: ningea bardea?
Costi: ala ?
Eu: dap
Eu: da' ultimul
Eu: ca mai e unul tot cu nigea bardea
Costi: misto playerul
Costi: da' grasu' ala cine e?
Eu: habar n-am
Eu: Arhi o fi
Costi: mah
Costi: astia majoritatea scriu shit-uri
Costi: visurat, andressa, si tot neamu lor
Costi: pierdere de timp
Costi: ce pula mea? au competitie la care scrie mai mult? la cine scoate cele mai de kkt idei ?
Costi: si toate shit-urile astea....Blogoree Romanian Tour, ...wtf? is frustrati ?
Costi: vor sa se simta importanti ?
Costi: bleah
Eu: pai ma, toti cei care fac "trafic", adica astia care stau in birou si se plictisesc (si noi,unori), cauta siteuri unde sa gaseasca chestii amuzante, filmulete, samd
Eu: si atunci, posteaza cate 5-10 shituri pe zi
Eu: ca poate gasesti si tu ceva interesant si dai mass
Eu: si atunci mai intra 10 omuleti
Costi: da mah...dar eu imi imaginez blogul ca pe o chestie asa...de esenta...adik uite frate, simt ceva azi si vreau sa spun...si scriu nah
Costi: dar nu asa
Costi: hai sa ne cacam pe noi ce scriitori suntem noi
Costi: si ne mai strangem 2-3 cretini si facem un grup...de bloggeri
Costi: kkt
Eu: uite, daca vrei pe unul care are continut, uita-te la jeg
Eu: jeg.stuffo.info
Costi: nu zic, sunt si bloguri de umplutura, dar alea sunt de copilasi....astia sunt oameni maturi, ar trebui sa debiteze ceva ok
Eu: pai scopul nu e sa arate ca au ceva de spus
Eu: scopul e sa gaseasca cat mai multi retarzi care sa le citeasca tampeniile si sa zica "zoooper"
Costi: da mah
Costi: dar ca idee
Costi: citeam blogul lui Dragosh
Costi: dragosh.bloghost.ro
Costi: ca asta e destept si chiar are ceva de zis cand scrie
Costi: si pomeneste acolo de andressa
Costi: zic plm, sa vad ce e cu ea...o fi importanta
Eu: da' cine'i dragos ?
Costi: si de la aia ajung la ciubotariu sau pula mea, primu' din blogroll, ca zic, ce drak, tre' sa aiba prieteni interesanti
Costi: intra pe blogul lui
Costi: e un tip din B
Costi: il stiu numai de pe blog, da' mi-a placut cum scrie
Costi: asa, si intru la ciubotariu asta, mare Blogoree RT..kkt
Costi: dau de visurat...m-am lamurit
Costi: puuuuuuuula mea
Costi: pana si mary scrie mai misto ca astia
Eu: pai stii ce zic ma
Costi: si nah, nu e asa mediatizata
Eu: ca daca poti sa scrii mai bine, sa scrii
Costi: nu e vb de scris
Costi: ca nu ma omoara talentul
Costi: adik imi place la mary, chiar daca n-are subiecte, da le expune cumva, are talent...prinde chestiile marunte
Costi: dar astia, mediatizatii...zic bai frate, sa ma uit si eu sa vad, sa invat ceva de la ei....un mare fas
Eu: Noh, pot sa pun discutia asta pe blog ?
Eu: fara nume, normal
Eu: las numai Costi
Costi: nah, pune-o....da' mai cenzureaza si tu...sa nu zica lumea ca ai prieteni retarzi
Eu: pula mea, ce zici tu zic si eu de cand mi-am facut blo
Eu: d'aia ma leg de ei si ii injur
Eu: nu ca ma plictisesc
Costi: stiu...da pana azi n-am avut curiozitatea sa vad ce au ei de spus si nici sa le fac trafic moka...
Costi: oricum, penibil....sa bagi 10 kkturi pe zi, ca sa dea lumea click-uri si sa iei si tu niste 150$ amarati
Costi: mai bine ma duc si impart pliante
Eu: da' stie ce e amuzant
Eu: ca ei se cred formatori de opinie
Eu: da' cand incearca sa scoata ceva din gura lor
Eu: iese un kkt
Costi: clar...pai asta m-a si enervat in esenta cred...ok n-ai nik de zis, scrii acolo ce-ti vine, sunt niste obositi care se plictisesc si mai dau cate un click si iti iese si tie un ban de bere
Costi: dar deja cand incep sa vad chestii din astea cu Blogoree Romania Tour..
Eu: ma, sunt si baieti destepti, unii
Costi: ca ii duce Bestjobs in Bulagaria nush ce sa faca si ei se pisha in piscina
Costi: si vin si se mai si lauda cu chestia asta
Eu: pai ai citit ce-am scris de asta ?
Costi: am citit, acu vb in ansamblu
Costi: de asta ma enervez...da-mi trece
Costi: si ma intreb ? asa sunt ei patetici de felul lor ?
Costi: frustrati ?
Costi: sau ce drak
Costi: o fi asta nivelul de cultura al blogosferei, mai stii ?
Costi: alta denumire....blogosfera...
Costi: mdeaa...
Costi: ma duc sa ma culc

It's a whale, prepare the harpoons !

Acest post s-ar putea sa deranjeze unele persoane. In cazul in care sunteti "unele persoane", ganditi-va daca e vina mea ca lucrurile astea se intampla, sau a voastra.

V-am spus cate ceva (in unele din articolele precedente) despre curve si despre proaste. Mai urmeaza, ca lista-i lunga si timp avem.

Despre grase in schimb, nu foarte multe, si n-ar vrea sa se simta ignorate, Mariile Lor.
Ca idee, nu ma refer la grasele cu probleme (reale) de sanatate. Alea sunt de obicei cu ceva sinapse, si nici nu se expun in public. Altceva ne doare. Cand vad imensitatea de femeie de 25 de ani si greutate de trei cifre, asezandu-se la masa de langa mine in protestele scaunului, parchetului si structurii de rezistenta a cladirii, si comandand o pizza. Extralarge, speciala. Cu de toate, cu sunca si extra-cheese. La 23.30 noaptea. Colorata cu un shake si o crema de ciocolata, ca nu poate sa nu ia si "ceva bun" dupa cina frugala pe care o savureaza cu stropituri spre mesele alaturate.

Mers la fitness ? Stie toate restaurantele din oras, fara sa aiba habar unde e o sala de fitness, sau unde se poate juca un baschet. Alergat dimineata/seara ? Tenisii stau suparati intr-un colt, daca n-au fost deja rontataiti de sobolani, deveniti morti (sic) dupa contactul cu gretoasele imensitati.

Bun, hai sa zicem ca esti grasa, si poate faci ceva si poate ia timp. Sau poate iti place asa (?). But for the name of God allmighty, pentru sanatatea vizuala a privitorilor sau macar gandindu-te la problemele de potenta pe care le-ai putea cauza saracilor masculi, nu incerca sa bagi cele 120 de Kg intr-o fustita de 2 palme, intr-un "top micut" (care intre timp ar putea gazdui o familie de africani pe post de cort). Si pana mea, chiar daca trebuie sa consumi mult mai mult deodorant, avand nevoie sa acoperi o suprafata mult mai mare, foloseste-l !

Mai jalnice sunt prietenele (sau prietenii). Care in loc sa-i spuna, pentru binele ei, "Ba, esti grasa. Fa draq ceva !!", o consoleaza cu "Lasa mami, ca am vazut altele si mai rau. Si acum asa se cauta, mai implinite (!), sa aiba pe ce sa puna mana...". Bai, vreau sa pun mana, da' vreau sa o mai si scot. Intreaga.

Grasele sunt in schimb, disperate dupa sex. Si o sa inchei aici cu o mica intamplare a unui prieten care prefera sa ramana anonim, din motive demne de inteles. Prietenul asta al meu lucra cu o grasa. Imensa. Tipul de femeie cu care nu ai vrea sa te intalnesti noaptea tarziu pe o strada pustie. Si pe care n-ai pune mana decat daca n-ar mai fi femei pe pamant, si nici oi. Si nici atunci nu-s sigur, ca poti oricand sa devii gay. Mai ieseau la o bere, mai una alta, ca intre colegi. Intr-o seara, mergand cu acelasi taxi acasa (intai trebuia sa coboare prietenul meu, si apoi taxiul sa isi continue drumul spre hruba Gargantuelei), fiinta zice cu o voce usor amenintatoare taximetristului "Nu mai opri, mergi direct in X". Taximetristul, probabil infricosat de aratarea care ii ocupa 3 sferturi din taxi, nu zice nimic, prietenul meu face ochii mari si injura inchiderea centralizata care nu-i permitea sa sara din taxi la 60 de km/h. Ajung la hruba, moment in care Jumbo intreaba cu un glas suav pe prietenul meu daca nu vrea sa urce. Asta se uita disperat in jur, bani nu avea, era la draq-n praznic, inghite in sec si accepta, cu o voce sfarsita ... "...doar cateva minute". Urca amandoi, EA (cu E si A MARE) scoate o sticla de (palincuta), hai sa bem, sa ne simtim bine. Dupa ce vreo jumatate de sticla dispare urmeaza intrebarea, capcana - "Tu de ce crezi ca te-am invitat la mine ?". El, cu o mutra nevinovata, trecandu-i toti aburii de palinca si pomenind in gand toti sfintii si dumnezeii..."Ca sa...bem o gura de palinca?". Urmeaza destainurile, ca de fapt ea l-a iubit de cand au inceput sa lucreze impreuna, si il simpatizeaza, si ca ar vrea sa incerce ceva cu el in noaptea asta, si ca e virgina (avea vreo 27 de ani). Prietenul, inlemnit pe scauna, arunca o privire la geam (etajul 6), calculeaza sansele sa supravietuiasca a) unei sarituri de la etaj si b) sexului cu mimoza, arunca o privire la usa, ia in considerare fugitiv sinuciderea ca o alternativa viabila. Ii da cu virgula, asa ca isi aduce aminte ca a vazut el un film, asa ca incepe cu unele scuze (mai mult sau mai putin penibile), auzite de el de multe ori de la persoane de genul feminin : "Stii, eu nu te vad decat ca o foarte buna prietena. Si nu as vrea sa stricam o buna relatie profesionala, si de prietenie. Si nu stiu daca esti inca pregatita....imi pare rau, dar nu sunt sigur pe sentimentele mele pentru tine, si nu stiu daca ar fi bine sa ne grabim". Ea se apropie suav de el si se aseaza pe marginea fotoliului, el se ridica de pe fotoliu si merge la geam, sub pretextul unei tigari. Profitand de penibilul tacerii, prietenul meu baga rapid un "cred ca e mai bine sa plec acum", si face pasi repezi spre usa. Coboara treptele rapid si se indreapta spre acelasi taxi, cu gandul de a-i explica problema banilor si situatia disperata in care e. Nu e nevoie, pentru ca atunci cand deschide usa taxiului, taximetristul, intelegand din graba cu care venea spre taxi si din figura lui disperata cam ce s-a intamplat, izbucneste in ras si ii zice sa urce : "Hai ca-i dau repede, pana nu vine dupa tine...".

Talking to Jack (III)

In episodul I si episodul II, Jack ne povestea despre familie, despre el si despre modul in care a ajuns sa fie asa cum este in prezent. Mai jos, despre ce nu merge, si despre Jack's past relations.

Nota : Jack nu sunt eu.

...

Me: Then why do you suffer so much, for not having HER yet?

Jack: I can’t call this suffering. I would be hypocrite towards the moments when I truly suffered and towards the true pain out there. Is just a … let’s call it profound dissatisfaction … that I just carry with me.

Me: I see. But then again… all you say about liking the things that are not perfect in your life… this is one of them… why don’t you appreciate this one?

Jack: I’m all out of patience. And to be fair that is also cause I’m very very used to have what I want, when I want it. Ok I do have the “quality” (some would call it simple reason or common sense) of not wanting exaggerated things and the will to work hard for them… but I usually get what I want in a timely fashion. This one special thing, I don’t seem to be able to obtain. No matter the effort. It is a frustrating situation for me, even more since I don’t see or like the way out of this “bottleneck”.

Me: Why do I feel that this is actually a VERY complicated issue condensed in one phrase.

Jack: You “feel” that cause you are me and I’m thinking it, so stop bragging about your good intuition :P
The subject women is very very complex for me. I have reached now the position in which I think that from this particular point of view I’m socially handicapped.
Mom asked me, do you blame me for rising you like this… and I said yes of course I do… but I was just being the spoiled child I always have been… no, I don’t blame mom for her education and her spirit, no I do not blame dad for showing me live all that mom taught me…. I know that they did their best, at the maximum extent of their experience and understanding of the world and of our society and of everything they see as “class” and they gave me all that and they tried to teach me how to be ..OM ( I used the Romanian word because I feel it has a powerful and mystical significance, I feel it covers many senses).

Me: OK… what is this way you have been raised into? What exactly you were taught that is so “misfit” today?

Jack: I have been developing this image about women, not only from my parents, but from books, from movies, from my own sense of noblesse… I used to look at women like to some sort of porcelain art objects. And I have been raised that the woman in your life, no matter how shallow in your life, is the most important thing of all. It is that other half of you. The better one people say :P And as so I treated every woman that I allowed (yes the selection process is quite severe) to get “into my life” with the maximum attention and care and tenderness I’ve been able to provide and I have easily fallen in love every time… and every time I felt it was not right, but I truly believed that love conquers all… that it is impossible to love somebody, as much and as beautiful as you are able to, and they will not fall for you too. I mean they have chosen to be with you, if you also treat them at your best, how can they not love you? How can they not love you when you are so loved by almost everybody else around?

I was in Brasov, went to a beautiful church in Piata Sfatului. I was losing or lost A. already. I remember I was not deeply sad, I was just …. me. And the church was almost empty. And the priest was leaving. So I rose and waited for him to leave. And he just came to me and asked me where I’m from and what was I doing there. And he blessed me and he told me something nice (I don’t remember the words, just the feeling). And probably in 99% of the cases I would have felt important and satisfied… but that very moment I wanted to cry. A good man, a spiritual man liked and appreciated me. It was a perfect stranger, but he, for a moment, cared about me. And A. could not. I know that the people around me do not fully realize how good I feel when they tell me they love me and also how horrible I feel when deep inside me everything screams … why can’t SHE also? (here she is not just A., is every woman that I loved and for whom I was not enough. Oh C. said I was too much… ok… that really helped…).
And here came my last failed relationship… it was so very similar to A., but at least now I knew when to say enough….ok ok I did not truly know when, I had to let some time pass, but let’s just say 3 weeks do not compare to 1 year…. to be honest, neither did the two women compare … Anyway it hurt, but it helped… a lot. It helped me understand what the real problem was. The problem is not the fact that I was falling so easily in love, that I think is … normal, the problem was that it took me so much time to actually get to have a new relationship. I thought a lot about Ad. and I know, I’ve always known she was not that special, but I was so desperately wanting to love and be loved and I fell for her laugh and for her intelligence and for her eyes…. Ok she was special :D, but I think I can get that in other women easily… Or maybe not that easily, but I can get those in other women.

Me: But the trick is how do you get the women in the first place…

Jack: Yes. We’re getting now to the main discussion. How to get (or in my case not to get) women. Where do you get women from? Bars, clubs, trains, work,friends of friends? The story is … SHE will come whenever you expect it the least…. that’s unpleasant cause I’ve been waiting for her for a long time now.

And no matter how much I suffer I still wait and hope and look…
I can not truly define my disappointment… the confusion I’ve been plundered into… what do I do? It is obvious I do something wrong or at least I don’t do something right. Cause every woman I’ve been with, I loved her too fast and too “furious” to end up good. People say you need to give her space and time… and I say no, I don’t… the same way I’ve fallen for her she can fall for me. I have so much to offer, SHE will simply know and appreciate it at its maximum extent. She will be happy to be respected and cared for and told about everything with honesty and hope and love. And SHE does not come and with every failure I become more and more disappointed. No, I don’t get to be indifferent towards women, no, the disappointment is targeted towards myself. Why can’t you love less or at least slower? Why do you HAVE to tell her everything from the beginning? Yes it is fair to let her know what she is getting into, but you take from her the pleasure of discovering you. Why do you have to be so fore coming? Let her ask you for things. Yes it is lovely to just feel her needing something and offering it to her, but she loses the chance of owing you something… I know all this, but I don’t think I can change…

Me: You know you will have to change, don’t you?

Jack: Yes, I know. Life is too complex and it was too good to me to allow me to miss on this knowledge. So I get in the position to understand two major things. First is that the way I am is lovely. It makes me unique and wonderful and all that BS, but it is inefficient and all it leads to is pain and rejection. The second thing is that if I can’t truly change I have at least to compensate for the timing between rejections :D One year is too much. I can’t afford to waste that much, since it is quite obvious it will take a lot of new failures, till the right one comes along.

Me: Good observations! So what do you do with them?

Jack: Hmm… I looked at it as I would look to a game. If I’ve been able to play utopia for so long and getting good at it, why could I not play this better and faster? I mean it is my life, it should deserve more effort. So…. I went google-ing “how to pick women”…. :D

Me: Witt. And you found the magic formula?


Episodul IV - despre "magic formula"

Armageddon Pills

Daca ati fi inginer, ati avea o sotie care e software consultant, 2 copii de 8 si 11 ani, si ~120.000 $, ce ati face ? Destul de probabil ca nu ati face ceea ce au facut ei.

52 de saptamani, 28 de tari de pe 5 continente, o singura familie. Folosind biciclete, avion, tren, cargoships, camile, metrou, autobuz, elefanti, tuk-tuk, masina sau barci, stand in cort, la hotel, in cala unei nave, intr-un autobuz sau pur si simplu in aer liber, the Highams had the adventure of a lifetime. Mai mult, acum se gandesc sa scrie si o carte despre asta.

Ce m-a impresionat a fost ideea de la care au pornit - how traveling can shape one's thinking, si ce inseamna (chiar si pentru copiii lor, de doar 8 si 11 ani) sa vada un amestec de culturi, civilizatii, moduri de a gandi, egoism si darnicie, primitivism si civilizatie, probleme si realizari.

N-am de gand sa fac copy/paste de pe site-ul lor (sau in fine, translate/copy/paste), asa ca puteti gasi toate detaliile calatoriei lor aici, impreuna cu un ghid despre "cum sa iti planifici o calatorie in jurul lumii". Take a look, it might change your life.

Viata ca o prada

Un dialog de pe 17 aprilie, cu dedicatie pentru toti barbatii care si-au dat vreodata cu scula de gradinarit peste outze.

M. P. : Ma intrebam cum ai sa-i dai replica. Eram sigur ca va veni. Recunosc, nu ma asteptam sa fie asa de fain rezultatul. Felicitari!

Eu : am scris mai mult postul ca vroiam sa il scriu, nu din cauza lui

Eu : nu e asa important

M. P. : auzi, imi imaginez ca ochii tai devin din albastru de cer (?!) in albastru de gheata de fiecare data cand cineva aduce vorba. Si, daca imi permiti un moment de sinceritate nediplomata, cred ca e mai mult decat idiotenia articolelor lui; v-ati intersectat undeva, te-a calcat urat pe coada sau a capatat/are acces la ceva ce nu merita.

Eu : poti continua rationamentul

M. P. : Am sa ma opresc aici. Eu lucrez cu logica fuzzy. Este probabil ca ce mai am eu in minte in continuarea rationamentului sa fie adevarat. Plus ca daca o spun si e adevarat e usor de negat, daca e falsa e usor de ras dupa, si nu stiu cat e treaba mea.

Eu : e adevarat

Eu : (si ultima afirmatie e extrem de usor de negat ulterior, pentru ca o sa pot spune ca m-am gandit ca te-ai referit la altceva; desi stiu exact la ce te referi, si de asta am si zis ca e adevarat)

M. P. : corect

Eu : so, presupunand ca vorbim amandoi despre lucrul pe care evitam a-l spune, pentru a nu exclude posibilitatea negarii ulteriore de catre ambele parti , ce parere ai ?

M. P. : Sper sa nu te dezamagesc: nu am suficiente informatii despre... alternativa. Iti pot spune doar ca tin cu tine. Nestiindu-i ambele variante decat prin contacte indirecte, pot doar sa tin cu tine. Opozitia, indirect vorbind, nu m-a impresionat.

Eu : n-ai de ce sa ma dezamagesti, pentru ca nu cred ca mi-ai fi putut spune ceva nou (sau cine stie); parerea era despre actiunea in general, nu despre alternative

M. P. : actiuni cam ca asta am facut si eu la randul meu, desi adevarata dimensiune a dispretului fata de ....alternative nu era afisata asa de pregnant. La urma urmei, sa nu indepartezi tinta, care trebuie, din oficiu, sa-si apere... investitia

M. P. : intrebarea este: tu crezi ca ai sanse?

Eu : da, si fara sa fie nevoie sa actionez ; oamenii ( de fapt barbatii) au un dar nemaipomenit de a-si da singuri cu scula de gradinarit in outze

Eu : ma asteptam ca intrebarea sa fie mai degraba daca merita

M. P. : am presupus (which is the mother of all fuckups) ca nu ai investit atata efort daca nu merita. Dar e buna intrebarea: merita?

M. P. : Si daca tot ai spus de lucruri facute de barbati, depui efortul de dragul vanatorii, de dragul tau sau de dragul vanatului?

Eu : nu pot sa zic ca depun un efort, cu atat mai mult cu cat procesul depunerii efortului (aka vanatoare) imi face placere

M. P. : cu asta ai ocolit faptul ca trebuia sa te gandesti daca (mai) merita, si exact de ce o faci: inteleg ca iti place vanatoarea (adica sa...sapi) dar iti place si prada? Si iti place prada suficient cat sa crezi ca i-ar fi mai bine in...gura ta, sau doar o vrei sa fie a ta?

Eu : ce rost ar avea sa vanez ceva care nu imi place ? daca raspunsul e "doar pentru ca e greu de prins", atunci continuarea e "orice prada care e suficient de iscusita incat sa fie o prada greu de prins e o prada care imi place" - ca si prada, nu ca proces de a o vana. Ce se intampla cu prada cand ajunge in gura mea, asta nu pot sa garantez, si nu cred ca poate nimeni sa garanteze; pot sa ma satur cu ea si sa ma las de vanatoare, sau pot sa o scuip (eventual dupa ce o mestec si o gust) si sa caut alta; dar nu pot sa stiu ce gust are pana nu e in gura mea

Eu: nu sunt colectionar de animale trecute si impaiate, ba chiar le gasesc dezgustatoare.

Typical Day in India

Ramoji o sa trebuiasca sa astepte pana diseara, o sa fie un post cu multe poze si e prea dimineata ca sa stau jumatate de ora sa le introduc pe toate :P

Ceasul suna pe la 8.30, astfel incat mai am timp sa lenevesc jumatate de ora. Ma intind alene spre noptiera de unde insfac un mar si o cutie de Fanta, aprind televizorul si incerc sa ma conving ca TREBUIE sa ma dau jos din pat. Un dus scurt in timp ce cafeaua de dimineata mi se raceste pe birou (va ajunge la temperatura optima pana ies din dus, pe testate), si apoi, normal, cafeaua de dimneata in timp ce imi citesc stirile pe laptop. 9.30. Imi iau Economic Times of India care era, ca in fiecare dimineata, atarnat de usa camerei, si ma indrept spre sala de fitness. Alerg vreo 30 de minute, mai un abdomen, mai un biceps, si o intind spre micul dejun.

Ca aproape de fiecare data, ma intampina Catar. Catar e un manager de hotel in devenire, a absolvit nu-stiu-ce-scoala celebra de manageri de hoteluri. Pana cand va incepe sa lucreze, face practica, adica lucreaza la Sheraton pe diverse "domenii" (mai are vreo 2 saptamani de stat), incepand de la supravegherea cameristelor pana la restaurant, lobby, samd. Ca sa il citez pe el, un manager ar trebui sa stie tot ceea ce stiu subordonatii sai. Ma intreb cati din managerii din Romania (de hoteluri) stiu sa spele o toaleta (sau au facut-o vreodata). Catar e un ortodox-ceva (nu crestin), si poarta tot timpul turban. Acum vreo 2 zile am dezlegat si misterul turbanului - religia il impiedica sa se tunda. Si sa se barbiereasca de altfel, dar aici mai face concesii. Are 22 de ani (!), dar nu i-ati da mai putin de 30.

Catar ma plimba prin toata bucataria sud-nord-central indiana, imi explica din ce e facuta fiecare chestie cu nume ciudat pe care o descopar pe acolo. Ma las pe baza lui si imi alege cateva chestii, pe care le completez cu o omleta, niste sucuri naturale, iaurt si fructe. Mai beau o cafea, si vad ce mai e nou prin Economic Times.

Ajung in camera, unde imi fac putina ordine si mai recitesc ce s-a intamplat zilele trecute (nu mare lucru). Pe la 1 fara 10 cobor in fata hotelului, unde ne asteapta Samyr, soferul nostru. Samyr ar fi tipul ideal de sot pentru o europeanca - nu vorbeste. Engleza, cel putin, din ce am dedus noi. Dar da intotdeauna din cap cand ii zicem ceva, si zambeste. Perfect husband, cum ziceam. Ne asteapta cam 40 de minute de trafic indian (descris in postul precedent), dupa care ajungem la training. Incepem, normal, cu o cafea si o tigara...

Terminam trainingul pe la 11.00 ora locala. Samyr ne asteapta zambitor jos, si pe la hotel ajungem pe la 23.45, adica la 15 minute dupa ce nu se mai serveste bere, vin, sau orice altceva care contine alcool. Asta fiind o lege in India, no alcohol (nicaieri) dupa ora 23.30. Imi iau un sandwich, ceea ce inseamna de fapt 4 sandwichuri, cartofi prajiti, sosuri, etc, pentru simplul motiv ca nu am luat cina la "serviciu". Baietii de la Oracle India mananca la ceva numit "Cafeteria", si supranumit de noi "Crapeteria", unde (atunci cand esti norocos) gasesti 2 feluri de orez, 2 feluri de legume si 2 sosuri. Si apa.

Asa ca atac sandwichurile, si un sweetlime juice. Sweetlime-urile astea (e prima oara cand le intalnesc) sunt niste lamai...dulci. Putin mai mici decat o lamaie normala, si putin mai verzi. A devenit sucul nostru preferat aici, si probabil o sa ii ducem lipsa back in .ro. Inchei victorios cu un Chocolate Mousse, chiar daca e aproape 1 noaptea. Doar maine merg la fitness...

Ajung in camera, unde imi desfac incantat o bere (de la minibar), imi desfac un Springles si ma mai uit jumatate de ora la televizor. Life's good...